luni, 19 decembrie 2011

Berea nu îngraşă şi te apără de boli



Berea nu îngraşă şi te apără de boli de inimă, diabet şi osteoporoză

Cercetătorii spanioli de la Consiliul Superior de Cercetări Ştiinţifice din Madrid susţin că berea, cu sau fără alcool, nu îngraşă şi nici nu provoacă modificări în masa corporală, precum apariţia burţii.

Pentru a ajunge la această concluzie, oamenii de ştiinţă au monitorizat pe o perioadă de 10 săptămâni un grup de voluntari, bărbaţi şi femei, cu vârsta cuprinsă între 20 şi 42 de ani, timp în care toţi şi-au menţinut obiceiurile de viaţă şi alimentaţie. Singura modificare introdusă a fost cea referitoare la consumul de băuturi obişnuite şi consumul de bere cu sau fără alcool.

Astfel, în timpul primei săptămâni, toţi subiecţii s-au abţinut de la orice consum de băuturi cu alcool. În următoarele patru săptămâni şi în mod aleatoriu, în funcţie de grupul în care au fost puşi, participanţii la studiu au introdus în dieta obişnuită berea cu sau fără alcool, în cantitatea corespunzătoare unui consum moderat de alcool, şi anume, bărbaţii beau două pahare de bere de 330 mililitri pe zi, în timp ce femeile au băut un pahar de 330 de mililitri.

Printre alţi parametri, cercetătorii au analizat modificarea greutăţii, procentul de grăsime corporală şi indicele de masă corporală, ajungând la concluzia că nu se produc modificări ale acestora. De asemenea, s-a realizat o analiză a dietei şi a activităţii fizice realizate de subiecţi în perioada de studiu şi s-au realizat măsurători ale pliurilor cutanate şi circumferinţelor corporale. "Măsurătorile antropometrice au stabilit că un consum moderat de bere, cu sau fără alcool, nu modifică circumferinţa braţului, a taliei şi a şoldurilor; nu s-au înregistrat modificări semnificative în pliurile cutanate", a declarat dr. Ascensión Marcos, cercetător, Director al Grupului de Imunonutriţie al Departamentului de Metabolism şi Nutriţie din cadrul Consiliului Superior de Cercetări Ştiinţifice.

În plus, cercetările anterioare au arătat că acest aliment are efecte benefice asupra multor aspecte legate de sănătate, printre care scăderea riscului apariţiei bolilor cardiovasculare, a diabetului şi a osteoporozei.

Sursa: ziarul Gandul

marți, 13 decembrie 2011

Tratamente naturiste - “Celebra” reteta a licorii cu usturoi si alcool



Aceasta reteta a unui farmacist antic a fost gasita in 1972 intr-o manastire budista din Muntii Tibetului.

MOD DE PREPARARE:
Intr-un borcan de sticla se pun 350 grame de usturoi zdrobit peste care se toarna 220-250 de grame alcool de 95-96°, rom sau tarie. Borcanul se inchide ermetic si se pune in frigider timp de 10 zile. In cea de-a 11-a zi se filtreaza totul cu o strecuratoare foarte fina sau cu tifon. Lichidul obtinut se toarna in acelasi borcan si se pune inca 2 zile in frigider. Dupa aceasta perioada remediul este gata pentru tratament (picaturile se pot lua cu putin lapte sau apa inainte de a incepe sa mancam), dupa cum urmeaza:





Se va continua cu cate 25 de picaturi, de 3 ori pe zi, pana la terminarea intregii cantitati.

TERAPIA NU SE POATE REPETA DECAT ODATA LA 5 ANI !!!

Acest preparat din extract de usturoi curata organismul de grasimi si pietre, imbunatateste metabolismul si astfel toate vasele sangvine (re)devin mai elastice.
Regleaza greutatea corpului, topeste cheagurile de sange, vindeca diafragma miocardica bolnava, arterioscleroza, inapetenta (lipsa poftei de mancare), sinuzita, hipertensiunea, bolile bronho-pulmonare, face sa dispara artritele, artrozele si reumatismul.
Vindeca gastritele, ulcerele de stomac si hemoroizii, absoarbe orice fel de tumori externe si interne, vindeca diferitele tulburari de vedere si auz, impotenta. Are efect benefic asupra intregului organism.
ATENTIE: Alcoolul nu trebuie sa contina alte substante (clorura de benzalconiu sau metanol).

luni, 12 decembrie 2011

Bananele ingrasa? - Remediu naturist






Bananele ingrasa! Fals!
Prin faptul ca au o cantitate mai mare de amidon, bananele dau senzatia de satietate mai mult decat alte fructe, dar asta nu inseamna ca sunt mai calorigene. Ca sa vorbim in cifre, o banana medie de 150-200g are 100-130kcal, pe cand un mar mare de 200g are 145kcal. Insa nimeni nu are impresia ca daca mananca un mar se ingrasa. Dupa cum se vede, cifrele ne dovedesc ca nu avem nici un motiv sa excludem bananele dintr-o dieta hipocalorica


Aflux de energie

Bananele contin trei zaharuri naturale - sucroza, fructoza si glucoza, combinate cu fibre. O banana ofera instantaneu un aflux sustinut si substantial de energie.

Energie pentru a face miscare timp de 90 de minute

Cercetarile au demonstrat ca numai doua banane ofera destula energie pentru un efort fizic extenuant de 90 de minute. Nu este de mirare ca banana este fructul numarul unu in randul atletilor de performanta ai lumii.
Ameliorarea problemelor medicale si a bolilor.
Dar energia este numai unul dintre modurile in care banana ne poate ajuta sa ne mentinem in forma. Ne poate ajuta sa infruntam sau sa prevenim un numar substantial de boli si probleme, ceea ce o face sa fie obligatorie in meniul zilnic. Iata in continuare o lista cu cele mai bune efecte pe care le are.

Putere pentru creier:

200 de elevi de la o scoala din Twickenham (Middlesex, Marea Britanie) au fost ajutati sa-si treaca examenele anuale cu rezultate mai bune mancand banane la micul dejun, in pauza si la pranz, in incercarea de a-si imbunatati puterea creierului. Cercetarile au aratat ca acest fruct ce contine o cantitate mare de potasiu poate ajuta procesul de invatare prin imbunatatirea atentiei.

Constipatie:

Avand un continut ridicat de fibre, bananele pot fi incluse in dieta in scopul restabilirii functionarii normale a intestinelor, ajutand la depasirea constipatiei fara a mai fi nevoie de laxative.

Mahmureala:

Unul dintre modurile cele mai rapide de a vindeca mahmureala este prepararea unui milkshake de banane, indulcit cu miere. Banana calmeaza stomacul si, cu ajutorul mierii, ridica nivelul zaharului din organism, in timp ce laptele calmeaza si rehidrateaza corpul.

Arsurile la stomac:

Bananele au un efect natural antiacid in corp, deci daca suferiti din cauza arsurilor gastrice, incercati sa mancati cateva banane pentru a calma durerea.

Ciupiturile de tantar:

Inainte de a cauta crema impotriva ciupiturilor de insecte, incercati sa frecati zona afectata cu partea interioara a cojii de banana. Multi oameni cred ca are un succes uimitor in reducerea umflarii si iritarii la locul ciupiturii.

Nervii:

Bananele au un continut ridicat de vitamine din complexul B, care ajuta la calmarea sistemului nervos.
Supraponderali si stresati la munca?
Studiile efectuate la Institute of Psychology din Austria au descoperit ca stresul de la serviciu duce la pofta de alimente care aduc confort, precum ciocolata si cipsurile. Un studiu efectuat pe 5000 de pacienti ai spitalului a aratat ca cei mai grasi dintre pacientii care au participat la studiu aveau sanse mai mari de a avea un nivel ridicat de stres la locul de munca. Studiul a tras concluzia ca, pentru a evita poftele induse de panica, trebuie sa controlam nivelul de zahar din organism cu ajutorul gustarilor cu nivel ridicat de carbohidrati la fiecare doua ore pentru a mentine stabil nivelul zaharului.

Stresul:

Potasiul este un mineral vital, care ajuta la normalizarea pulsului, trimite oxigen catre creier si regleaza echilibrul hidric al organismului. Atunci cand suntem stresati, rata metabolismului creste, reducand astfel nivelul potasiului. Acesta poate fi echilibrat cu ajutorul unei gustari formate din banane, care au un continut ridicat de potasiu.

Negii:

Multi oameni preocupati de alternative naturale jura ca daca doriti sa scapati de un neg, puteti pune pe el o bucata de coaja de banana, cu partea galbena in afara. Puteti mentine aceasta compresa cu ajutorul unui plasture sau leucoplast medicinal.

Bananele si merele

Asadar, o banana este intr-adevar un remediu natural al multor boli. Daca am face comparatie cu un mar, are de patru ori mai multe proteine, de doua ori mai multi carbohidrati, de trei ori mai mult fosfor, de cinci ori mai multa vitamina A si fier si de doua ori mai multe alte vitamine si minerale. Este bogata si in potasiu si este unul dintre cele mai valoroase alimente pe care le avem la indemana.

Bananele trebuie sa fie motivul pentru care maimutele par asa de fericite tot timpul.
Inca un secret: crema de pantofi. Vreti sa va lustruiti repede pantofii? Luati partea interioara a cojii de banana si frecati direct pantoful... apoi stergeti cu o carpa uscata. Nu-i asa ca este un fruct uimitor?

sâmbătă, 10 decembrie 2011

Uite ce mănâncă profesorul Gheorghe Mencinicospchi la micul dejun!

Un articol si poze Libertatea.ro

Pentru renumitul profesor Gheorghe Mencinicospchi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, micul dejun este cea mai importantă masă a zilei la care nu renunţă cu niciun preţ! Astfel, specialistul în alimentaţie consumă dimineaţa circa o treime din hrana zilnică şi ne sfătuieşte şi pe noi să consumăm (cu moderaţiei) grăsimi (unt, brânzeturi, ouă), proteine (carne roşie, ouă), glucide lente (pâine integrală, cartofi fierţi).



Profesorul Gherghe Mencinicospchi ne recomandă 3 meniuri sănătoase pentru micul dejun:
Meniul 1
- 1-2 ouă pregătite scrob (omletă spartă), din ouă de preferat ecologice sau inscripţionate cu cifra 1 sau 2
- 70 g paine integrală (3 felii) făra aditivi alimentari
- 10-20 g unt natural (untul se consumă de preferinţă dimineaţa)
- ceai de plante sau ceai verde, negru, cafea filtru de bună calitate (150ml), fară îndulcitori. Se poate adauga puţin zahăr brun sau miere (numai dupa ce temperatura scade sub 40 de grade C).
Meniul 2
- 150 g grătar de mânzat pregătit fără sursă de foc deschis sub carne, cu garnitură 300 g legume fierte asezonate cu un sos de ciuperci sau roşii
- Ceai de plante sau ceai verde, negru, cafea espresso fără lapte. Se poate adăuga puţin zahăr brun, miere naturală, sirop de arţar numai după ce temperatura scade sub 40 grade C
Meniul 3
- cereale care să fie consumate la micul dejun, de preferinţă, în una dintre zilele de post
- cerealele de mic dejun trebuie să fie obţinute din măciniş integral sau din amestecuri de grâu dur şi comun
- cerealele se vor asocia cu nuci, seminţe, leguminoase, dar nu cu fructe, inclusiv fructe uscate
- se vor consuma cu ceai sau cu lapte de soia sau orez şi nu cu iaurt sau lapte.

Gheorghe Mencinicopschi

Un articol Wikipedia Romania





Gheorghe Mencinicopschi (n. 1 mai 1949, comuna Domnești, județul Argeș) este un biolog, biochimist și cercetător român, directorul Institutului de Cercetări Alimentare, o personalitate activă din domeniul alimentației din România.

Biografie

A absolvit Universitatea București, Facultatea de Biologie­-Biochimie, ca șef de promoție. A urmat cursuri postuniversitare:
Institutul Politehnic București, Facultatea de Automatica-­Robotica ­Biotehnologie;
Institutul de Inginerie Genetică și Biotehnologie Trieste, Italia;
Leasing & Franchising American Bar Association, Managementul activitatii decercetare ­dezvoltare PHARE project;
Developement, Use and Importance of Standards S.U.A. Departament of Commerce.
Prof. univ. Dr. Gheorghe Mencinicopschi a elaborat tratate de specialitate în domeniul alimentului, alimentației, nutriției umane, biotehnologiei, publicând peste trei sute de lucrări științifice în țară și străinătate. A elaborat conceptul privind calitatea „informațională” a matricei alimentare (susținut la Congresele Internaționale de Nutriție Dubna 2007 și Krakovia 2008).
În prezent este cercetător stiințific principal gr. 1 la Institutul de Cercetări Alimentare, Bucuresti și profesor universitar la Facultatea de Biotehnologii a Universității de Stiințe Agricole și Medicina Veterinară Bucuresti.
Activitate științifică în domenii ca: bioindustrie, biotehnologie alimentară, tehnologie alimentară și nutriție umană. Deține 23 brevete de invenții.

Titluri stiintifice

Doctor în biologie (1984) cu teza Tehnologii de obținere și utilizare a preparatelor enzimatice microbiene.
Deține peste douăzeci brevete de invenție.

Societăți și asociații științifice

Este membru titular al:
Academiei Oamenilor de Știință din România (AOȘR);
Academiei de Științe Agricole și Silvice (ASAS);
Academiei de Științe din New York;
Asociatia Inginerilor din Romania;
membru fondator la Association of Francophone Countries for Food Technology Transfer Progress – Montreal;
membru in Bioencapsulation Research Group, France;
membru titular al Academiei de Științe Agricole și Silvice;
membru activ al Academiei de Științe din New York.
membru al Consiliului Științific al Autorității Naționale Sanitar-Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA);
președinte al Comisiei de Securitate Biologică în domeniul organismelor modificate genetic (GMOs).

Lucrări publicate

Coautor la următoarele cărți:
Bioingineria preparatelor enzimatice microbiene, Ed. Tehnică, 1980;
Biotehnologii în prelucrarea produselor agroalimentare, Ed. Ceres, 1987;
Product of Ethanol ­a Tehnological Information Package, PNUD, Viena, 1991;
Agri­Food Quality II, Ed. Royal Society of Chemistry, Cambridge, UK, 1999.
Modelarea și conducerea proceselor biotehnologice, Editura Didactică, 2002;
Afecțiunile aparatului respirator – Terapii complementare, Editura Fiat Lux, 2004;
Siguranța alimentară – Autenticitate și Trasabilitate, Editura Mirton, 2005;
Biogenically active amine in food, COST, Belgium, 2005;
Produse românești din carne, conform cerințelor europene, Editura Alt Press Tour, 2006.
În 2010 publică volumul „Noua ordine alimentară. Și noi ce mai mâncăm?”.
A publicat 214 articole științifice în reviste de specialitate din țară și străinătate; autor a trei filme științifice; a luat parte, în calitate de organizator, președinte sau participant, la 45 manifestări științifice naționale și internaționale (congrese, conferințe, simpozioane); coordonator național program FAO în domeniul alimentar.

Distincții

Premiul „Emanoil Teodorescu" al Academiei Române(1980);
premiul „Oscar Capital", 1998, pentru invenții;
Diploma de Onoare a Senatului Universității „Dunarea de Jos", Galați, pentru merite deosebite în dezvoltarea învățământului superior de industrie alimentara;
Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler (2000;)
Doctor Honoris Causa al U.S.A.M.V.B. – Timișoara, prin Ordinul Nr. 57/28 Mai 2009.
Este citat în Enciclopedia personalităților din România, Dicționarul Experților din România „WHO IS WHO” România, „WHO IS WHO” in Balkan’s.

Un articol Wikipedia Romania

Berea de ghimbir – o băutură fermentată tradițională cu conținut scăzut de alcool


Articol si poze preluat de pe site-ul www.scienceinschool.org


Datorită conținutului scăzut de alcool, “berea” de ghimbir este o băutură foarte apreciată de copii britanici. Dean Madden de la Centrul Național pentru Educație în Biotehnologie (eng. “National Centre for Biotehnology Education”), Universitatea din Reading, Marea Britanie, prezintă rețeta lui pentru introducerea tinerilor studenți a principiilor fermentației, igienei alimentelor și biochimiei respirației.
Predecesoarele băuturilor carbogazoase moderne erau adesea preparate în casă. Spre sfârșitul secolului 19, în Marea Britanie, “berile mici” (eng. “small beers”) erau băuturi fermentate cu un conținut de alcool foarte scăzut. De obicei, erau mai sigure de băut decât apa, care era de obicei contaminată.

Berea de ghimbir își are originea în Anglia mijlocului anilor 1700 și a fost exportată în toată lumea. Acest lucru a fost posibil prin folosirea sticlelor din ceramică ce erau sigilate cu un tip de ceramică impermeabilă la gaze și lichide (numită “ceramică Bristol”). Legile accizelor britanice din 1855 prevedeau ca băutura să nu conțină alcool în proporție mai mare de 2%, și de obicei era mult mai slabă de atât: astfel berea de ghimbir a devenit apreciată de copii. Pe la începutul secolului 20 era produsă comercial în aproape fiecare oraș din Marea Britanie. “Berea” era adesea comercializată de către vânzători ambulanți, și era uneori distribuită dintr-un “dozator de bere” - un dispozitiv elaborat semânând cu un pian cu susul în jos cu mânere ale unei pompe de bere ce era tras pe stradă de un ponei.

În 1935 erau mai bine de 3000 de producători de bere de ghimbir în Marea Britanie: cu toate acestea, azi doar o firmă britanică mai prepară acest produs tradițional - “berea de ghimbir” modernă este de obicei preparată cu arome și carbonizată cu dioxid de carbon presurizat.

Sunt multe rețete pentru berea de ghimbir; ingredientele de bază sunt ghimbirul, lămâia, zahărul și drojdia. Adevărata bere de ghimbir se face din ghimbir proaspăt (Zingiber officinale), adesea cu alte arome, cum ar fi ienupărul (Juniperus communis), lemnul dulce (Glycyrrhiza glabra) sau chilli (Capsicum annuum) – ce oferă produsului o “înțepătură” suplimentară. Uneori se folosește și coada șoricelului pentru a inhiba creșterea bacterială (așa cum era în berea obișnuită înainte de introducerea hameiului). Berea de ghimbir jamaicană este uneori făcută cu lime (o specie de lămâi) în loc de lămâi.

Următoarea rețetă este pentru un litru și poate fi adaptată și schimbată în funcție de cerințe – unii sugerează că ghimbirul ar trebui mai degrabă ras decât feliat și zdrobit. Alții recomandă fierberea amestecului înainte de adăugarea drojdiei, pentru a avea mai multă aromă de la ingrediente.

Ingrediente:

Piperină - Piper negru - Tarie relativa 1

Gingerol - Ghimbir proaspăt - Tarie relativa 0.8

Shogaol - Ghimbir uscat - Tarie relativa 1.5

Zingeberonă - Ghimbir gătit - Tarie relativa 0.5

Capsaicină - Chilli - Tarie relativa 150–300

Ghimbirul conține compusul iute gingerol, care are o structură similară cu capsaicina din chilli și piperina din piper. Încălzirea convertește gingerolul în zingeberonă, care este mai puțin iute; uscarea convertește gingerolul în shogaol, care este cam de două ori mai intens la gust. Se crede că acești compuși au evoluat ca o formă de apărare împotriva ierbivorelor deoarece aceste substanțe în concentrații mari resping majoritatea mamiferelor.

Echipament și materiale:

Cuțit ascuțit și placă pentru tocat
Răzuitor de citrice sau răzătoare
Storcător de citrice
Făcăleț
Lingură mare
Oală pentru a fierbe apa
Termometru
Castron mare sau cană mare
Prosop curat pentru acoperirea castronului
Sită și pâlnie pentru strecurarea lichidului în sticle
Sticlă de plastic (PET) și capac de plastic. Nu folosiți sticle obișnuite (din sticlă)

Materiale:

1 l de apă
150 g rădăcină de ghimbir (~ 130 g curățat)
Lămâie de mărime medie (preferabil nefermentată)
140 g zahăr (brun sau alb)
4 g cremă de tartar (acid tartric)
4 g drojdie uscată, sau 8 g proaspătă
Soluție pentru sterilizare potrivită uzului alimentar
Pungă de plastic rezistentă pentru zdrobirea ghimbirului
Opțional: Alte condimente precum chilli, nucșoară, lemn dulce, vanilie, căței de usturoi, ienupăr, chimen dulce, coriandru, anason

Metodă:

1. Decojiți ghimbirul și tăiați-l în felii de 3-5 mm grosime. Zdrobiți bine feliile, punându-le într-o pungă de plastic rezistentă și curată și zdrobindu-le cu un făcăleț.


2. Puneți ghimbirul într-un castron mare sau într-o cană mare. Răzuiți coaja de lămâie peste el, apoi adăugați sucul de la lămâie.


3. Puneți în castron restul de ingrediente mai puțin drojdia, apoi turnați cu grijă apa fiartă peste ele. Amestecați.


4. Acoperiți vasul cu un prosop curat și lăsați lichidul să se răcească până la 25-30 oC (asta poate dura 60-90 min).


5. În timp ce lichidul se răcește, sterilizați sticlele de plastic folosind soluția de sterilizare. Asigurați-vă că sticlele sunt bine clătite cu apă după sterilizare.*


6. Adăugați drojdia peste lichidul călduț din vas și amestecați până se dispersează.


7. Acoperiți vasul cu un prosop curat și lăsați-l într-un loc cald 24 de ore.


8. Îndepărtați drojdia de deasupra, lăsând sedimentele în vas. Strecurați în sticlele de plastic sterilizate, lăsând o porțiune de 3-5 cm de aer la suprafață.


9. IMPORTANT! Permiteți berii să fermenteze la temperatura camerei (~21°C) pentru nu mai mult de 48 de ore, apoi, puneți sticlele în frigider. Consumați în interval de șase zile.


* Nu este nevoie să folosiți apă fiartă pentru a clăti sticlele după sterilizare. Sterilizarea este necesară îndepărtării agenților patologici mai importanți ce rămân în sticlele refolosite. Apa de la robinet folosită pentru clătire nu ar trebui să introducă agenți patogeni, și chiar dacă este cazul, agenții patoogici vor fi rapid îndepărtați de cantitatea relativ mare de drojdie. Valoarea mică a pH-ului (din lămâi) va preveni de asemenea apariția și dezvoltarea bacteriilor (dar nu a celor din drojdie).

Siguranța și alte considerente:

Sticlele obișnuite (din sticlă) NU ar trebui folosite deoarece gazul produs le va face să explodeze. Această băutură ar trebui preparată întotdeauna în sticle de plastic și ar trebui mereu ținută la frigider și consumată în termen de șase zile de la preparare. Perioada scurtă de fermentare și răcirea asigură conținutul scăzut de alcool.

Vă rog să rețineți că unele grupuri religioase interzic chiar și consumul de produse cu conținut scăzut de alcool sau fără alcool dacă au fost produse prin fermentare. Cu toate acestea, studenții ar putea lua parte la procesul de producție fără a consuma berea de ghimbir rezultată. Profesorii ar trebui să fie atenți la asemenea considerente.

Prepararea și durata:

Este nevoie de aproximativ 90 de minute pentru prepararea băuturii, inclusiv de o perioadă de răcire de 60 de minute. Fermentația inițială are nevoie de 24 de ore, urmată de o fermentație în sticle de 48 de ore. Sticlele pot fi sterilizate în avans, dacă se dorește.

Articol si poze preluat de pe site-ul www.scienceinschool.org




















METEOSENSIBILITATEA


Articol preluat de pe formula-as.ro




Cand vremea ne devine dusman.

Abordam un subiect care in urma cu 10-15 ani ar fi starnit zambete si nu ingrijorare, cum starneste acum, cand perturbatiile climatice au devenit o problema grava de sanatate, cand cu fiecare val de canicula cateva mii de cardiaci ajung in spital sau mor in ambulante, cand spitalele de psihiatrie se aglomereaza cu oameni carora vremea le deregleaza comportamentul. Meteosensibilitatea nu mai este o gluma. Nepregatiti pentru acest fenomen, medicii si autoritatile medicale internationale au fost luate prin surprindere de acest "rau al veacului" care - spre deosebire de simulacrele cu epidemii de gripa aviara -, afecteaza cu adevarat populatia.

Astfel ca o intrebare de maxima actualitate suna asa:
Ce se poate face impotriva meteosensibilitatii?

Din punctul de vedere al medicinii oficiale, raspunsul este simplu si oarecum surprinzator: nimic. In afara sfaturilor generale, gen: "Nu iesiti din casa cand temperatura depaseste 30 de grade Celsius" sau "Beti multa apa si acoperiti-va capul cand iesiti la soare", nimeni nu ofera nici o solutie. Aceasta, pentru ca raspunsul la aceasta intrebare nu tine de un medicament sau de un tratament standard, ci este individualizat pentru fiecare persoana in parte. Combaterea meteosensibilitatii este foarte diferita la o persoana care sufera de ischemie cardiaca, fata de o persoana care sufera de anxietate sau de probleme articulare. De fapt, atunci cand vorbim de aceasta sensibilitate, ceea ce intereseaza nu este variatia climatica, ci "terenul" uman pe care aceasta variatie este resimtita. Pentru ca, dincolo de vremea care pare ca o ia razna uneori, principala problema suntem noi, cei care am devenit asemenea unei plante de sera, tot mai sensibili, in sens negativ, la ce se intampla in mediul ambiant. Se poate face ceva impotriva acestei "sensibilitati dobandite" la variatiile vremii? Cu siguranta da, iar in continuare, vom vedea cateva repere foarte clare, recomandate pe diferitele categorii de persoane care se confrunta cu meteosensibilitatea:

1. Meteosensibilitatea si cardiacii

La bolnavii de ischemie cardiaca, meteosensibilitatea se manifesta cel mai frecvent atunci cand apar campurile de presiune atmosferica joasa, la schimbarile bruste de temperatura, precum si in timpul arsitei. Cea mai periculoasa pentru cardiaci este vremea caniculara, in special canicula prelungita, care face numeroase victime in fiecare vara. Atunci cand vremea are caracteristicile sus mentionate, creste exponential riscul aparitiei crizelor de anghina pectorala, de aritmie, precum si riscul producerii de infarct, cu consecinte adesea mortale.
Tratamentul meteosensibilitatii la cardiaci presupune adaptarea organismului la fiecare anotimp, cu ajutorul curelor de teren, cu o alimentatie care sa solicite cat mai putin sistemul cardio-vascular, cu administrarea de plante contra ischemiei cardiace, cu tehnici de respiratie controlata.
Cura de teren se face de macar trei ori pe saptamana si consta intr-o plimbare in pas cat de vioi (asa incat inima sa nu fie totusi solicitata in exces), dimineata, intre orele 7 si 9.30, in parc, pe o strada retrasa, cu pomi sau, daca este posibil, in padure. Organismul receptioneaza schimbarile de temperatura in timpul curelor de teren si, fiind solicitat gradat si nu brusc, are timp sa-si adapteze finele mecanisme neuro-endocrine ce coordoneaza activitatea cardiaca. Cura de teren este foarte bine completata de
respiratia controlata, care presupune o inspiratie si o expiratie cat mai lente si profunde, folosind intreaga capacitate pulmonara. Zilnic este recomandat sa se faca 50 de respiratii complete succesive (in mai multe reprize), lente si regulate, cat mai relaxate, menite sa stabilizeze ritmul cardiac, sa creasca in mod natural capacitatea de efort, sa ajute la dobandirea unei stari de calm interior.
Alimentatia va fi cat mai saraca in carne si grasimi saturate (ulei rafinat, margarina, grasimi animale), fara alcool, si cat mai bogata in legume si fructe. Ca planta adaptogena (care ajuta sistemul cardiovascular sa se regleze rapid la schimbarile vremii) se recomanda in mod special talpa-gastei (Leonurus cardiaca), foarte eficienta drept calmant, anti-aritmic si vasodilatator coronarian. Se administreaza sub forma de tinctura, cate 4 lingurite pe zi.

2. Meteosensibilitatea si hipertensivii

Temperaturile de peste 30 de grade si soarele puternic, campurile atmosferice de presiune joasa sunt principalii inamici al hipertensivilor, care in aceste conditii se pot confrunta cu variatii mari si/sau valori ridicate ale tensiunii arteriale, fenomene care pot duce la producerea unui infarct miocardic sau a unui accident vascular. In aceste conditii masurile de adaptare rapida a organismului sunt decisive.
Alimentatia: se recomanda eliminarea in aceasta perioada a carnii si produselor din carne, a condimentelor "fierbinti" (piper negru, piper alb, ardei iute, mustar iute etc.), a sarii de bucatarie, a mancarurilor servite la temperaturi ridicate. In schimb, se vor consuma multe salate de cruditati, lactate sarace in calorii, cereale integrale, miere de albine, polen de albine. Pentru hipertensivi este important sa faca si asa numita
cultura fizica medicala, cu ajutorul unui specialist recomandat de medic, specialist care va ajuta pacientul sa-si mentina o capacitate de efort ridicata si il va face sa inteleaga limitele pana la care organismul permite o solicitare fizica, fara a aparea riscuri majore pentru sanatate. Se mai recomanda plantele diuretice, adica boabele de ienupar, cozile de cirese, florile de soc, care vor ajuta organismul in perioadele calde, cand consumul de lichide este ridicat, sa mentina nivelul apei la cote normale. Ca planta adaptogena, este indicata valeriana, sub forma de tinctura, din care se iau de 3-4 ori pe zi cate 50 de picaturi.

3. Meteosensibilitatea si anxietatea

Este un subiect de maxim interes, pentru ca nu se refera doar la persoanele cu anxietate cu manifestari patologice clare, diagnosticata si tratata ca atare de specialisti, ci si la omul obisnuit, care in timpul manifestarilor climatice extreme, cum ar fi canicula prelungita, ploile care produc inundatii, variatiile foarte bruste de temperatura, resimte stari de disconfort psihic puternic, traduse prin: stari de teama sau neliniste fara un motiv aparent, reactii exagerate la stimuli de stres obisnuiti, insomnie, incapacitate temporara de a lua decizii etc. Anxietatea le este caracteristica tot mai multor oameni din societatea noastra si este intretinuta puternic, mai mult sau mai putin constient, de catre mijloacele media, care si-au facut din schimbarile climatice un subiect de prim ordin, prezentandu-le in culori apocaliptice. Rezultatul: dupa ce un om obisnuit priveste seara de seara de zeci si sute de ori campuri parjolite, copaci smulsi din radacini, tornade, suvoaie care matura totul in cale, nameti cat casa sau oameni ucisi de fulgere, urmarea este o stare de stres avansat, care evolueaza spre stari de teama, fara un motiv aparent. Ce e de facut impotriva anxietatii? In primul rand, sa avem grija de igiena... mentala. Este un termen inedit si defineste un set de masuri care sa ne crute subconstientul de sugestiile negative din exterior. Aceste sugestii lucreaza nestiut in mintea fiecaruia dintre noi si, in timp, pot induce la persoanele mai receptive stari de teama sau de panica, fara un motiv aparent si care se activeaza odata cu capriciile climatice. Concret, daca nu doriti ca fiecare schimbare brusca de vreme si fiecare fenomen meteo extrem sa va dea peste cap viata emotionala, incercati sa puneti in practica cateva masuri de igiena mentala:
Nu va uitati la televizor mai mult de jumatate de ora - maxim o ora pe zi, deoarece uitatul prelungit la televizor sensibilizeaza excesiv psihicul si ii da o receptivitate mediumica la stimulii perturbatori, inclusiv la stimulii climatici.
Ramaneti doar timpul strict necesar in fata calculatorului. Petreceti-va cat mai mult timp in natura, in liniste, eventual facand sport in aer curat.
Incercati sa va formati propria imagine despre lucrurile care va intereseaza si nu lasati pesimistii sa va dea impresia ca totul in jur este un dezastru.
Creati-va un obicei, ca in orice moment dificil, sa identificati macar trei laturi bune ale situatiei prezente, care vor deveni apoi puncte de sprijin pentru a iesi din impas.

Dupa cum remarcati, sfaturile de mai sus nu se refera neaparat la meteosensibilitate in sine, ci sunt un set de masuri generale, pentru evitarea anxietatii. Un ajutor suplimentar ne vine de la o planta adaptogena despre care am mai vorbit in paginile noastre: ghizdeiul (Lotus corniculatus). Din florile acestei plante de faneata se face o pulbere care se administreaza de patru ori pe zi, in cure de minimum trei luni. Are efecte psiho-stabilizante, calmante, ajuta la eliminarea starilor de teama fara motiv, imbunatateste somnul.

4. Meteosensibilitatea si depresia

In peste 50% din cazuri, declansarea unei depresii este in legatura cu o perioada climatica dificila. Cel mai adesea, depresia se declanseaza atunci cand vremea se raceste, devine umeda si noroasa, cand lumina isi pierde din intensitate sau cand vegetatia moare. Ca si anxietatea, depresia este foarte larg raspandita in randul oamenilor din zilele noastre, chiar daca cei in cauza nu o numesc depresie, ci pur si simplu tristete prelungita, pesimism, indispozitie etc. Intrucatva, "sezonul depresiilor" alterneaza cu cel al anxietatii. In timp ce problemele de anxietate sunt declansate de clima stimulenta, foarte calda, puternic insorita ori cu schimbari bruste si caracter stihinic, depresia apare in perioadele reci, cu lumina putina, cu grad ridicat de umiditate si cu o aparenta de permanenta. Depresia in faze incipiente sau mai putin avansate se trateaza foarte bine cu ajutorul unor demersuri de adaptare climatica uimitor de simple. Mersul in pas vioi pe munte, in padure sau pe malul unui lac, exercitiile facute in aer liber au darul sa determine secretia de neurotransmitatori care ajuta la dobandirea unei stari de dinamism si optimism. Mancarea calda, proaspata, ceva mai bogata in calorii si suficient condimentata, ajuta de asemenea la depasirea paselor depresive induse de vreme. Ca remediu pe termen lung, se recomanda o combinatie simpla, cu efecte exceptionale: busuioc + sunatoare. Cele doua plante sa macina cu rasnita electrica de cafea, si pulberile obtinute astfel se combina in proportii egale. Se administreaza patru grame din preparatul obtinut, de 3-4 ori pe zi, in cure de 2 luni cu 10 zile de pauza.

5. Meteosensibilitatea si insomnia

Subiectul "insomnie" a devenit tot mai sensibil in ultimii ani, tulburarile de somn care includ dificultatea de a adormi, trezirile nocturne frecvente, somnul intrerupt si agitat aparand tot mai des si la tot mai multe persoane. O vina clara in aceasta directie o are cresterea sensibilitatii la variatiile climatice. Tratamentele contra insomniei la meteosensibili sunt diferentiate, in functie de factorii climatici care conduc la aparitia tulburarilor de somn:
Insomnia produsa de temperaturile ridicate - intern, se administreaza cu jumatate de ora inainte de culcare o cana cu infuzie combinata de salvie si de menta. Acest remediu are efecte racoritoare si anti-sudorifice, eliminand transpiratia nocturna abundenta, care duce la trezirea in timpul noptii. Daca aerul in camera de somn este prea cald, atunci este recomandata o prima repriza de relaxare sau chiar de somn scurt (maximum o ora) in aer liber, pe balcon, pe terasa sau in alt loc propice. O alta solutie este aerul conditionat, cu conditia ca acesta sa fie pus in functiune cu 5 ore inainte de culcare, pentru a raci camera, asa incat in momentul somnului, aparatul sa poata fi oprit, pentru a nu produce alte probleme de sanatate.
Insomnia produsa de presiunea atmosferica scazuta - un leac ale carui virtuti au fost adesea constatate in practica este respiratia abdominala profunda (care foloseste lobii inferiori ai plamanilor), cate 30-50 de executii inainte de culcare. Se pare ca respiratia abdominala facuta lent, regulat si silentios (fara zgomot), este foarte eficienta pentru calmarea psihicului, ce devine foarte surescitat in timp ce presiunea atmosferica este scazuta, si produce insomnie. Suplimentar, inainte de culcare, se consuma o cana de infuzie combinata de sunatoare si talpa-gastei - doua plante calmante foarte bune, care vor induce un somn lin si profund.
Insomnia produsa de intensificarile vantului - se trateaza foarte bine cu un masaj bland, facut cu ulei de masline sau cu o crema hidratanta. Se practica inainte de culcare. Foarte eficienta este si relaxarea pe un fond sonor linistitor, cum ar fi cel al muzicii terapeutice (gasiti acum Cd-uri in toate magazinele de muzica specializate) ce contine zgomote din natura: susur de izvor, fosnet de frunze, ciripit de pasari etc. Camera de somn va fi aromatizata cu ulei volatil de lavanda.
Insomnia produsa de turbulente atmosferice - exista persoane la care insomnia este un mijloc de avertizare al organismului pentru perturbari climaterice, cum ar fi furtunile, caderile masive de precipitatii etc. In cazul acestui tip de insomnie, se recomanda un tratament simplu, cu tinctura de valeriana (Valeriana officinalis), din care se iau 1-2 lingurite inainte de culcare. Suplimentar, se recomanda aromatizarea camerei de somn cu ulei volatil de brad sau de pin.

6. Meteosensibilitatea si migrena

Cel mai adesea, migrena apare atunci cand se manifesta campurile de presiune atmosferica scazuta, precum si atunci cand este vant si frig. Pe termen mediu si lung, un tratament foarte bun este cel prin acupunctura, 10-12 sedinte de echilibrare energetica prin aceasta straveche metoda de medicina chineza fiind un adevarat antidot contra durerilor de cap si fenomenelor conexe ce apar la meteosensibili. Dintre plantele adaptogene, rezultate remarcabile se obtin prin consumarea infuziei calde, indulcite cu miere, de roinita (Melissa officinalis), care are efecte calmante si antinevralgice. Un alt remediu foarte bun este obligeana (Acorus calammus), administrata sub forma de pulbere, cate 3 lingurite rase pe zi. Este foarte eficienta, mai ales atunci cand migrena este declansata de campurile de presiune atmosferica scazuta. Atunci cand migrena este produsa de frig si vant (are aspect de nevralgie), rezultate foarte bune se obtin cu un tratament popular simplu: un saculet de panza se umple cu sare cat de calda se poate suporta, care apoi se aplica pe zona dureroasa, mentinandu-se pana durerea este eliminata. Daca migrena este corelata cu probleme biliare (vezica biliara este la unele persoane neasteptat de sensibila la conditiile climatice) se administreaza patru doze a cate 50 de picaturi de tinctura de pelin.

7. Meteosensibilitatea si imunitatea

Foarte multe persoane se confrunta cu caderi de imunitate, cand vremea se raceste brusc si/sau vantul prezinta intensificari. Devin foarte vulnerabile la gripa si la guturai, la bronsite, la cistita, la nefrita etc. Ce este de facut pentru a tine pe linia de plutire sistemul natural de aparare a organismului, atunci cand vine, de pilda, un val de frig? In primul rand trebuie sa ne incalzim corpul. Iar aceasta se face nu doar cu ajutorul hainelor, ci si cu ajutorul exercitiilor fizice dinamice, care intensifica arderile de calorii in organism si maresc rezistenta acestuia pe ansamblu. Apoi, calirea prin dusuri reci, de scurta durata (maximum 120 de secunde), prin plimbari in pas vioi in aer liber, indiferent de vremea de afara. In fine, dintre plantele medicinale recomandate pentru imunitate, atunci cand vine frigul, mentionam: radacina de iarba mare (Inula helenium), care se administreaza sub forma de pulbere, cate 1 gram de trei ori pe zi si se recomanda persoanelor la care scaderea imunitatii apare mai ales la nivelul cailor respiratorii (fac secretii abundente la venirea frigului). Boabele de ienupar (Juniperus communis) consumate ca atare, una - doua lingurite de boabe (eventual maruntite) pe zi, se recomanda in cazurile in care cea mai afectata de variatiile climatice este imunitatea pe segmentul reno-urinar si pe segmentul digestiv. Fructele de maces, foarte bogate in vitamina C, sunt recomandate tuturor persoanelor sensibile la frig. Se administreaza sub forma de pulbere, cate 4-6 lingurite pe zi.

8. Meteosensibilitatea si durerile articulare

La foarte multi reumatici, precum si la persoanele care au sechele dupa traumatisme articulare ori osoase, corpul functioneaza ca un barometru. Fiecare schimbare de vreme, in special atunci cand aceasta se raceste sau devine umeda, este anuntata, uneori cu multe zile inainte, prin dureri puternice. Medicii nu au reusit inca sa determine enigmaticul mecanism care anunta, prin intermediul durerilor, evenimentele meteorologice, insa bolnavii il stiu foarte bine. Uneori durerea si inflamatia articulara date de meteosensibilitate sunt atat de intense, incat se diminueaza doar cu calmante de sinteza puternice, putand conduce chiar la anchilozarea temporara a unor articulatii. Cum poate fi combatuta aceasta problema? Din experienta de pana acum, cel mai bun remediu preventiv cunoscut este cura balneara. In statiunile noastre cu apa sulfuroasa (Herculane, Pucioasa, Govora, Calimanesti, Olanesti etc.) ori clorurosodica (Techirghiol, Mangalia, Lacul Sarata, Amara, Sarata Monteoru etc.) se pot face cure intensive cu ajutorul specialistilor din bazele de tratament. Programul cuprinde: bai terapeutice, cultura fizica medicala, curenti diadinamici si interferentiali, tratamente interne cu ape minerale, masaj etc. In practica, s-a observat ca o cura de 18 zile, facuta intr-o asemenea baza de tratament, confera ulterior, pe o perioada de aproximativ un an, o binevenita imunitate la durerile articulare declansate de meteosensibilitate. Pentru cei care nu-si permit o asemenea cura anuala, mai mentionam doua metode foarte eficiente, atunci cand apar durerile articulare: Baile de plante - se fac cu infuzie combinata de ciocul cucoarei (Geranium pratense), cetini de brad (Abies alba) sau boabe de ienupar (Juniperus communis). Plantele adaptogene - se recomanda mai ales cele care au si efecte antiinflamatoare puternice: mugurii de coacaz negru (Ribes nigrum) sub forma de macerat glicerinat si radacina de lemn-dulce (Glycyrrhiza glabra).

9. Meteosensibilitatea si nevralgia sciatica

Nevralgia sciatica este una din afectiunile ale carei declansari sunt strict legate de vreme. Cel mai adesea, crizele apar atunci cand afara se raceste si este vant. Un alt factor agravant este umezeala atmosferica. Prevenirea crizelor de sciatica se face cu ajutorul gimnasticii medicale, in care se are in vedere corectarea pozitiei coloanei vertebrale, invatarea pozitiilor si miscarilor adecvate pentru caratul si ridicarea greutatilor, dezvoltarea musculaturii spatelui si a celei abdominale. Pentru combaterea durerilor sciatice, un remediu rapid si sigur este acupunctura, facuta de un medic specialist. Aceasta terapie are efecte antialgice si antiinflamatoare rapide si puternice. Un tratament popular, cu efecte foarte bune in crizele de sciatica provocate de vreme, este si urzicarea. Se face cu frunze proaspete de urzica, aplicate direct pe pielea de pe zona dureroasa, vreme de 1-3 minute, dupa care spatele se acopera cu un material calduros, din lana. Un remediu bun pentru zilele cu vant rece si puternic este plasturele cu radacina de ghimbir, taiata felii subtiri si aplicata vreme de 1-3 ore pe pielea din zonele dureroase, cu ajutorul unei benzi adezive.

Articol preluat de pe formula-as.ro

PLANTE MEDICINALE : ANASONUL - ANISE

Pimpinella anisum L. ( Fam. Umbeliferae )


Planta aceasta, care in unele parti ale tarii se mai numeste si badean, este originara din regiunea mediteraneana. la noi se gaseste numai cultivata.
De la anason se folosesc fructele - Fructus Anisi vugaris - ce contin ulei volatil, care are actiune stimulativa asupra apetitului. Uleiul volatil din fructele de anason excita secretiile pancreatice si intestinale, ajutand astfel digestia.
Ceaiul de anason se recomanda ca expectorant in bronsite, mareste cantitatea de lapte la femeile care alapteaza ( galactogog ), calmeaza colicile intestinale si stomacale la sugari si copii, face sa creasca diureza, ajuta la eliminarea gazelor din stomac ( carminativ ). Infuzia preparata din 10 g fructe la 100 g apa ajuta la eliminarea viermilor intestinali.
Pentru sugari, anasonul se foloseste oparin 5-6 fructe la o canita de ceai. pentru adulti, ceaiul se poate prepara dintr-o jumatate lingurita de fructe la un sfert de litru de apa.
Ceaiul se bea caldut, de preferinta inainte de masa.
Fructele de anason intra in compozitia ceaiului gastric.

joi, 8 decembrie 2011

PLANTE MEDICINALE : ALBASTRELE - CORNFLOWER

Centaurea eyanus L. ( Fam. Compositac )


Pe marginea drumurilor, in apropierea lanurilor de cereale, intalnim vara niste flori albastre, cunoscute popular sub numele de albastrele, vinetele, floarea-graului, floarea-paiului, ghioc, corobatica, maturice sau zglavoc.
In scopuri medicale, din flori, se prepara un ceai care are propietati diuretice si astringente. Aceasta actiune este atribuita unui glicozid numit centaurina si taninului. Pentru a obtine un asemenea ceai, vom opari o lingurita si jumatate de flori cu un pahar de apa clocotita si le vom lasa acoperite 20 minute. Apoi se strecoara si lichidul se bea indulcit. Pentru marirea actiunii diuretice, florile de albastrele se vor asocia cu frunze de mesteacan, frunze de merisor, cozi de cirese.
Actioneaza, cu bune rezultate, si impotriva diareii, a reumatismului, a afectiunilor renale sau ale vezicii urinare.
In cazul afectiunilor renale si vezicale se bea cate un sfert de pahar de ceai, cu 20 minute inainte de masa. Datorita gustului amar se recomanda ca tonic amar in dispepsie.
Ceaiul diuretic are in compozitia sa si flori de albastrele.
Florile se mai folosesc si sub forma de cataplasme in comprese odihnitoare pentru ochi, in tratamentul pleoapelor ridate, tonifiant al muschilor lasati.

miercuri, 7 decembrie 2011

PLANTE MEDICINALE : AFINUL - BLUEBERRIES

Vaccinium myrtillus L.( Fam. Ericaceae )



Afinul este un arbust mic, cu fructe negre-albastrui, dulci-acrisoare, care creste in pasunile de munte, prin locuri stancoase. De la aceasta planta se folosesc frunzele - Folium Myrtilli si fructele - Fructus Myrtilli.
Din frunze se prepara un ceai care se recomanda celor ce sufera de diabet, avand propietatea de a scadea zaharul din sange, actiune care s-ar datora mirtilinei, numita si insulina vegetala. Pentru a mari eficacitatea ceaiului, frunzele de afin le putem asocia cu pastai de fasole si frunze de dud. Ceaiul se bea indulcit cu zaharina sau meindulcit, cate o ceasca inaintea fiecarei mese principale.
Ceaiul dietetic recomandat diabeticilor are in compozitia sa, pe langa alte plante, si frunze de afin.
Datorita continutului in tanin, frunzele au actiune astringenta, folosinduse in diaree, iar datorita arbutinei, dupa alti autori, hidrochinonei, au propietati bactereostatice, utilizandu-se ca antiseptic urinar si usor diuretic. Se mai recomanda in guta si in reumatism.
Fructele sunt bogate in tanin, pectine, o substanta coloranta numita mirtilina, acizi organici ( acid malic, citric, oxalic, lactic, succinic ), zaharuri, provitamina A, vitamina C, etc.
Din fructe se prepara un ceai pentru combaterea diareei, cu propietati antiseptice in infectiile intestinale, mai ales in gastroenterite, contribuind la ameliorarea proceselor de fermentatie si putrefactie. Unii autori le recomanda in combaterea oxiurilor. Ceaiul de fructe poate fi facut in doua feluri si anume: fructele uscate se fierb in 250 g apa timp de o jumatate de ora, dupa care ceaiul se bea caldut; sau peste o lingurita si jumatate de fructe uscate se toarna doua pahare cu apa fiarta si racita. Fructele se lasa la macerat opt ore , apoi se bea intreaga cantitate de lichid in cursul unei zile. Pentru a mari actiunea astringenta si antiseptica a fructelor de afin, vom adauga coaja de stejar, flori de musetel si frunze de menta.
Tot din fructe de afin se mai pot prepara lichior si vin care au propietati antiseptice si astringente. Consumate in stare proaspata, afinele regleaza scaunele, fac sa inceteze fermentatiile intestinale, ajuta la eliminarea gazelor, amelioreaza inflamatiile hemoroidale si restabilesc pofta de mancare.

Cum se folosesc plantele medicinale





INFUZIA ( ceaiul )
Este forma cea mai obisnuita de extractie a substantelor active din plantele medicinale si consta in tinerea plantei in contact cu apa clocotita timp de 15 minute.
Intr-un vas smaltuit sau portelan se pun1-2 lingurite din planta maruntita, peste care se toarna un sfert de litru de apa clocotita. Vasui se acopera si se lasa 15 minute, amestecand din cand in cand. Dupa trecerea acestui timp, ceaiul se strecoara si se indulceste dupa gust. In diabet si in unele afectiuni ale stomacului manifestate prin diaree, ceaiul se bea neindulcit.
Unele plante ca: florile de tei, musetel, frunzele de izma, de roinita etc. se prepara numai prin infuzie, deoarece prin fierbere principiul lor activ ( uleiul volatil ) dispare.

DECOCTIA ( fiertura )
Este operatia prin care planta se amesteca cu cantitatea prescrisa de apa rece si se fierbe un timp anumit. Decoctul se strecoara fierbinte si se completeaza cu apa la volumul cerut.
se iau 1-2 lingurite de planta maruntita si se pun intr-un vas smaltuit peste care se toarna circa 300 g apa rece. Frunzele, florile si planta intreaga se fierb 10-15 minute, iar cojile si radacinile se fierb 30-40 minute. dupa fierbere decoctul se strecoara si se completeaza cu apa la 250 g .
In general, prin decoctie se prepara numai ceaiurile din plante al caror tesut este mai lemnos, asa cum sunt radacinile si cojile.

MACERATIA ( plamadeala la rece )
Este folosita la prepararea extractelor apoase, vinurilor, tincturilor si oteturilor medicinale, deoarece uneori principiile active se extrag printr-o sedere mai indelungata a plantelor in contact cu dizovalntul.
Unele plante, ca radacina de nalba, semintele de in, se prepara numai prin macerare cu apa rece, fara a se mai fierbe. In acest caz, radacina de nalba sau semintele de in se lasa in contact cu apa rece timp de o jumatate de ora, apoi se strecoara, iar lichidul se indulceste dupa gust.
Plantele maruntite, ce urmeaza a fi supuse macerarii cu apa, vor fi spalate in prealabil. Maceratiile se prepara numai la temperatura camerei (15-25 grade Celsius). In general, durata macerarii la care dizolvantul este apa nu trebuie sa depaseasca 6-8 ore de preparatie, deoarece microorganismele gasesc un mediu favorabil dezvoltarii lor. In timpul extragerii, se agita din cand in cand. Dupa trecerea timpului indicat, maceratia se strecoara prin tifon sau vata, iar lichidul obtinut se completeaza la cantitatea prescrisa.
Maceratiile apoase se prepara pentru cel mult 24 ore si se pastreaza la rece, in sticle de culoare inchisa.

DIGESTIA (PLAMADEALA LA CALD)
Este tot o macerare a plantei cu un dizolvant oarecare. Spre deosebire de maceratie, digestia se face la cald, la o temperatura de 40-60 grade Celsius. In acest mod se prepara unele uleiuri medicinale, ca cele de sunatoare si musetel. Vasul in care se afla planta maruntita cu uleiul se aseaza pe baia de apa fierbere si se tine timp de 2-3 ore, amestecand din cand in cand. Uleiul se strecoara si se pastreaza in vase de capacitate mica la rece.

CATAPLASMA (OBLOJEALA)
Este un preparat de consistenta moale, care se obtine din planta macinata, amaestecata cu apa pana ce se formeaza o pasta. Aceasta pasta se pune intre doua bucati de panza si se aplica pe partea bolnava. In acest mod se prepara cataplasma de mustar, care se pregateste cu apa la temperatura camerei si cataplasma de in, la care se foloseste apa fierbinte.
Prin unele din aceste metode, din plante se mai pot obtine o serie de preparate medicinale cum ar fi tincturile, siropurile, vinurile, oteturile etc.

TINCTURILE MEDICINALE
Se obtin, in general, prin tratarea plantelor maruntite cu alcool de diferite concentratii. Ele sunt solutii extractive alcoolice, mai concentrate decat ceaiurile. Se iau intern, cu picatura, in putina apa sau zahar.

SIROPURILE MEDICINALE
Sunt solutii extractive apoase, la care se adauga zahar (640 g zahar la 360 g lichid).
In general, siropurle din plante medicinale se prepara dizolvand zaharul intr-o solutie de contine substantele medicamentoase sau aromatice aflate in planta. Dizolvarea zaharului se face la rece sau la cald. Siropul se prepara in vase smaltuite. Apa care se evapora in timpul fierberii se competeaza cu apa fierbinte. Siropurile se strecoara firbinti prin tifon, direct in sticle uscate, de capacitate mica, complet umplute si bine astupate. Dopurile se fierb in prealabil si se fixeaza imediat ce sticlele au fost umplute, dupa care se parafineaza si se pastreaza la rece.

VINURILE MEDICINALE
Se prepara prin macerarea plantelor maruntite, folosindu-se 30-50 g planta pentru 1000 ml vin vechi si de buna calitate. Macerarea se face la temperatura camerei. Dupa 7-8 zile se strecoara si se stoarce. Se lasa in repaus 24 ore, apoi se filtreaza printr-o panza deasa sau hartie de filtru. Se adauga zahar dupa gust si se completeaza cu vin pana la un litru.

OTETURILE MEDICINALE
Se prepara prin macerarea plantelor maruntite in otet de vin, la temperatura camerei, timp de 7-8 zile. Dupa trecerea acestui timp, intregul continut se strecoara prin panza si se stoarce, iar lichidul obtinut se completeaza cu otet pana la cantitatea initiala de la care s-a pornit. Pentru prepararea oteturilor medicinale se folosesc plante aromatice in proportie de 5-10 g la 100 g otet.
Oteturile medicinale se intrebuinteaza numai extern.